ARTMANIA PRIN OCHI DE VOLUNTAR
Ni se alătură în fiecare an aproape 100 de voluntari care ne împărtășesc pasiunea pentru chitare supărate, percuție avansată și fericire pură livrată la volum ridicat. Citește despre ediția de anul acesta, văzută prin ochii lor.
Foto: Ruxandra Secară
Foto: Cristi Bogati
ZIUA 1, ZI DE MITURI. ADEVĂR SAU DEMONTARE.
Bianca Barbu
Începutul. Mitul adevărat.
Cum s-a dat startul la ArtMania 2023? Printr-un ritual de inițiere colectiv, care a stabilit legăturile dintre om, artă și natură. Spectacolul susținut de Folket Bortafor Nordavinded nu s a desfășurat într-un mod convențional și chiar a depășit limitele impuse de scenă. Artiștii și-au creat propriul spațiu sacru in fața acesteia, iar spectatorii văzuți din exterior păreau un soi de adepți, veniți să ia parte la o ceremonie.
În compania muzicii tobelor a luat naștere un circuit interactiv. Totem, salvie, mănunchi de frunze, foc si bere: câteva dintre elementele care au contribuit la formarea atmosferei solemne.
Curiozitatea a fost starea care a dominat publicul inițial, însă oamenii nu s-au lăsat intimidați de totemul din lemn si bizarul situației, si au pășit rând pe rând in centrul cercului pentru a “cinsti” sculptura. Surprinzătoare a fost senzația de unitate resimțită în mulțimea formată spontan, sentiment care s-a datorat împărtășirii aceleași experiențe. Se pare ca neobișnuitul are forța de a-i aduce pe oamenii obișnuiți împreună.
Samael. Mitul demontat.
Dacă aveați impresia că formațiile care urcă primele pe scena unui festival nu se bucură de un public numeros, cei de la Samael au venit la ArtMania să demonteze mitul. Entuziasmul a fost la cote maxime în fața scenei încă dinaintea începerii spectacolului, iar energia împărtășită între public și artiști a devenit din ce în ce mai bună cu fiecare piesă trăită. Odată cu primele acorduri, oamenii din primele rânduri au devenit unul, mișcându-se ca valurile mării într-o zi furtunoasă. Țipete, salturi, plete în vânt și distracție – fanii Samael au venit încărcați pentru total madness.
Photo Credit: Ruxandra Secară
Photo Credit: Ruxandra Secară
Photo Credit: Tudor Călin Morariu
ZIUA 2. PREZENT LA RAPORT, TRUPELE DE DESCHIDERE SUNT GROZAVE
BIANCA BARBU
Vulture Industries
Ce iubesc să văd de fiecare dată la ArtMania este diversitatea artiștilor care urcă pe scenă. Nu mi-a trebuit mult ca să îmi dau seama că Vulture Industries au acel “ceva” care-i deosebește de tot ce am mai văzut până în acest punct. Membrii trupei reușeau să spună o poveste doar din priviri și mișcări, dar bineînțeles că centrul de greutate al spectacolului lor a constat în muzică. Imaginile care acompaniau spectacolul, reflectoarele, costumele au făcut din show-ul Vulture Industries un musical, progressive metal musical, ce m-a surprins în modul cel mai plăcut cu putință. Prestația artiștilor a avut un impact pozitiv asupra publicului, căci oamenii erau nerăbdători să cânte alături de aceștia. În timp ce solistul ținea ritmul folosindu-se de o tamburină și un băț pentru tobă, mulțimea a ridicat în aer instrumentele pe care știe să le folosească cel mai bine, palmele, și a aplaudat la unison cu cântărețul. Întreaga scenă privită din exterior îl făcea pe Bjørnar E. Nilsen să arate ca un dirijor de energie.
Foto: Larisa Panțiru
Foto: Larisa Panțiru
Koikoi
Oricât de tare aș fi încercat să îmi imaginez, nu aș fi ghicit nicicând ce a pregătit formația Koikoi pentru ArtMania, însă cred ca i-aș putea numi ,,desertul” serii de sâmbătă. De cum au pășit pe scenă, au emanat o energie atât de molipsitoare încât m-am întrebat “oare ce au mâncat oamenii ăștia înainte de show?”. Sound-ul lor a fost colorat, efervescent si inovator, iar vibrația membrilor trupei a atras cu o forță magnetică publicul. Totuși, scena nu a fost suficientă pentru Marko Grabež, care a făcut un pas înainte pe boxă, apoi pe pavaj, apoi de cealaltă parte a gardului, pâna a reușit să spargă bariera artist-public. Și nu s-a oprit aici. I-a încurajat pe cei din jur să se implice în spectacol, oferindu-le chitara sa, iar băiatul care a decis să participe a știut imediat ce are de făcut. Așa a luat naștere momentul improvizat pe parcursul căruia cei de la Koikoi s-au bucurat de prezența unui nou chitarist, Andrei, voluntar în cadrul festivalului ArtMania. Când reprezentația formației a luat sfârșit, oamenii și-au păstrat starea de euforie și am putut remarca exclamații precum “n-am mai văzut așa ceva până acum!”
Caleidoscop din oameni. Ziua 3
Ionela Pleșan
Ploaia a venit peste noi în ultima zi iar pelerinele albastre au acaparat piața mare. Între timp am vorbit cu voluntarii. 🙂
Prima dată m-am dus în backstage, unde a fost mult de lucru, dar cu o satisfacție enormă. „Să îți vezi formația preferată în fața ochilor a fost…wow” Am auzit povestioare drăguțe cu artiști, cu dorințele lor și cât de mult s-a alergat pentru a le face pe plac. Concluziile pe care le-am tras după discuție au fost că a meritat și că networking-ul pe care îl faci în backstage la ARTmania chiar contează dacă știi cum sa te folosești de el.
La zona de acces poveștile au fost mai zdravene – de la cineva care nu înțelegea de ce stătea atâta la rând și a început să înjure voluntarii în maghiară până la super puterea de care au dat dovadă voluntarii când au dizolvat o coadă în 15 minute, accesul nu s-a dezmințit ca fiind partea cea mai intensă din organizare. Dar da, voluntarii ARTmania au superputerile lor.
Pe partea de foto totul a fost ca un „dream come true”.
Mi-am întrebat colegii cum au ajuns la festival. Am auzit și aici povești diverse de la „anul trecut eram lângă gard la poartă și mi-am dorit să fi participat”, la „mi-a plăcut vibe-ul foarte mult” sau ”am avut curaj și m-am băgat voluntar” ori „nu am avut bani de bilet și mi-am dorit să vin”, le-am auzit pe toate. ‘’Cea mai tare chestie e când mă uit peste poze și văd cât de fericiți erau oamenii. Mi-au plăcut oamenii care mă opreau să le fac poze ” .
‘’Era un tip din altă țară care m-a vazut că-l fixam putin și mi-a spus să stau puțin și a scos steagul Mexicului.” Foarte fain a ieșit poza aia.
‘’Am trimis poze oamenilor pe social media, am deschis conversații, am dat recomandări de restaurante și lucruri de făcut în Sibiu. În Piața Huet, un american ne-a lăsat la el la balcon sa facem poze de sus scenei a fost mișto.’’
Photo Credit: Ruxandra Secară
Photo Credit: Ruxandra Secară
Photo Credit: Ruxandra Secară
