Interviu cu Kathrine Shepard (SYLVAINE)

Pe Sylvaine am avut ocazia să îi vedem în prima zi de ARTmania Festival 2025 și au impresionat publicul prezent în Piața Mare din Sibiu. Sylvaine este un proiect care aparține muzicienei norvegience Kathrine Shepard. Într-un interviu pentru ARTmania Festival, în cadrul proiectului Rock Talk – School of Rock, Kathrine ne povestește cum îmbină voci eterice cu intensitatea post-metalului, fiind modelată de pasiunea pentru contraste și inspirată de pădurile copilăriei sale din Oslo. Ghidată de instinct, fiecare lucrare surprinde un moment emoțional, fie pornind de la linii melodice de chitară, fie de la versuri. Pe scenă, își propune să creeze experiențe transformative și pline de trăire, păstrând totodată controlul creativ deplin pentru autenticitate. Pasionată de călătorii, este atrasă de muzica folclorică locală, de peisaje diverse și, bineînțeles, de descoperirea bucătăriilor regionale.

Rock Talk – School of Rock este un proiect ARtmania Festival dedicat promovării culturii și educației muzicale în rândul tinerilor. Proiectul este sprijinit de Kaufland – Implicarea face diferența.

Kathrine, muzica ta îmbină vocile eterice cu intensitatea post-metal, aproape ca și cum ai naviga prin lumină în întuneric. Cum ai ajuns la această identitate sonoră unică?

Ca ascultătoare de muzică, am găsit întotdeauna fascinant echilibrul dintre forțele opuse în muzică. Adesea m-am simțit atras de artiști care jucau cu contrastul, uneori combinând elemente care în mod tradițional nu ar fi fost combinate. Când am creat Sylvaine în 2013, am căutat să îmbrățișez această relație de contraste în sunetul proiectului, încercând să joc cu limitele exterioare ale sunetului și elementelor compoziționale opuse. Lumina vs întunericul, duritatea vs blândețea, urâtul vs frumosul, minimalismul vs stratificarea, ritmul vs ambientul – acestea sunt doar câteva dintre contrastele pe care am știut că vreau să le îmbrățișez în muzica mea încă de la începutul acestui proiect. 

Ai vorbit anterior despre modul în care natura îți influențează muzica. Poți descrie cum peisajul sau tăcerea joacă un rol în procesul tău de creație?

Fiind crescută la marginea pădurii, în afara centrului orașului Oslo, natura a fost întotdeauna o parte importantă a vieții mele. Este locul pe care îl caut când vreau să mă recentrez, să mă resetez și să intru în contact cu cine sunt cu adevărat, fără zgomotul lumii moderne. Adesea folosesc plimbările în natură ca parte a procesului de compoziție muzicală, în sensul că ascult demo-uri sau idei în timp ce mă plimb prin pădure și, astfel, obțin o perspectivă și claritate asupra a ceea ce mi se pare greșit sau corect. De asemenea, caut natura când scriu versuri, deoarece sentimentul de pace pe care mi-l oferă îmi permite să ajung la esența mea într-un mod diferit de orice altceva.

Când începi să compui o piesă nouă, pornești de la un sunet, un cuvânt, un sentiment? Cum arată de obicei procesul tău creativ?

De-a lungul anilor, am învățat că niciun proces nu seamănă cu altul. De fiecare dată când compun o piesă sau un album nou, procesul este puțin diferit. De obicei, pentru mine totul începe cu muzica. Mă așez la chitara electrică neamplificată și cânt, încercând să canalizez emoția pe care simt că trebuie să o eliberez în melodii. Adesea, primul lucru care se pune la punct este chitara ritmică, urmată de chitara solo și apoi de voce, după care urmează toate celelalte. Uneori, versurile apar mai întâi, iar eu încerc să creez muzica în jurul lor, pentru a reflecta sentimentele exprimate de cuvinte. Fiecare nouă creație este o nouă aventură, care te duce întotdeauna în locuri noi sau în spații pe care nu le-ai fi anticipat. Cel puțin asta este părerea mea.

Există elemente culturale sau muzicale din România și Europa Centrală și de Est pe care ai fi interesată să le experimentezi direct?

Ca persoană care iubește să călătorească, în general îmi place să mă bucur de culturile, arhitectura și atmosfera locală atunci când călătoresc. Muzica folk este întotdeauna deosebit de interesantă de experimentat în diferite țări, descoperind diferențele și trăsăturile comune pe care le are cu muzica folk din țara mea natală, Norvegia. Așa cum am menționat deja, natura este ceva care mă emoționează foarte mult, așa că îmi place foarte mult să experimentez diferențele din natură în locuri noi. Oh, și, bineînțeles: MÂNCAREA. Întotdeauna foarte importantă, haha!

Mulți dintre ascultătorii tăi descriu concertele tale live ca fiind transformatoare sau spirituale. Ce fel de experiență speri să creezi pe scenă – pentru tine și pentru public?

În timpul concertelor mele live, fie că sunt singură pe scenă sau cu trupa mea live, întotdeauna îmi propun să duc ascultătorii într-o călătorie, să îi las să evadeze din această lume, din această existență, măcar pentru o clipă. Există ceva extrem de magic în linia directă de comunicare între suflete care are loc în timpul concertelor și, în cele din urmă, sper că publicul meu poate simți asta. Nu trebuie să fie un sentiment specific, ci doar caut să-i emoționez. Dacă pot face pe cineva să se simtă văzut și mai puțin singur în emoțiile sale, poate chiar să vindec oameni, asta este cea mai mare dorință pe care o am ca artist pe scenă.

În calitate de multi-instrumentistă și producătoare, ai control creativ deplin. Această autonomie a modelat sinceritatea emoțională din albumele tale?

Absolut. Acesta este singurul motiv pentru care am vrut să creez un proiect solo. Pentru a încerca să păstrez muzica și universul din jurul muzicii cât mai sincere și autentice posibil. Poate că nu sunt cea mai bună în tot ceea ce fac, dar sunt cea care știe să-și exprime emoțiile și poveștile în cel mai autentic mod posibil. Atâta timp cât simt că este ceea ce trebuie să fac, Sylvaine va rămâne un proiect solo, astfel încât să pot păstra 100% libertatea de a mă exprima în modul în care consider că este cel mai valoros și sincer din punct de vedere emoțional.

Discografia ta a evoluat cu fiecare album — mai complexă, mai profundă. Simți că sunetul tău se îndreaptă într-o anumită direcție sau urmezi instinctul?

Îmi place să mă gândesc la fiecare album ca la o fotografie a unei perioade specifice din viața mea, care reflectă cine eram și viața mea emoțională în momentul în care au fost create. Întotdeauna mă gândesc în ce direcție aș vrea să duc sunetul cu fiecare album, dar, în cele din urmă, ceea ce dictează modul în care iese muzica mea sunt emoțiile care au nevoie să fie eliberate în momentul creării fiecărui album. Așadar, sunetul meu se bazează mai mult pe instinct decât pe orice altceva.

Mulțumim, Kathrine!